Poetul e în fond, acela care înțelege cel mai adânc nevoia noastră de a ne desprinde din cotidian, din angrenajul vieții obișnuite, de a ne transcende condiția, măcar pe căile visului și de a ne integra în vastitatea și frumusețea universului.


Ioana debutează pe poezie.ro ( 25.07. 2003 ) cu un poem de dragoste: Te iubesc : Mai tarziu ai venit langa mine... / Soarele era de foc si eu, / Eu eram fericita. Se facea ca / Suntem doua liane inlantuite pe un / Trunchi de piramida. Si firesc / Iti repetam ca te iubesc, te iubesc. Ioana se folosește de anumite elemente să poată figura starea sufletească, traversată de emoții atunci când din dragoste pentru tatăl ei îi dedică versuri ca în Cintec pentru tine, versurile chiar daca uneori usor stangace ne dezvăluie un suflet sensibil plin de putere creatoare. Pentru început Ioana pare mai degrabă interesată de dorința de a fi prezentă în viața literară de pe site. Ritmul creator pare a fi lăsat undva la marginea gândului, de aici o nesiguranță lăuntrică sau poate o neîncredere în propriile puteri. Se pare că mai ales toamna e cea care îi aduce inspirație Ioanei, cel mai important lucru e că Ioana se află aici printre noi. E o autoare care scrie destul de puțin, și nu este obsedată de diversitatea aspectelor, ci ea cauta anumite modalități și teme: Linistea era densa ca mierea / Si picura incet pe sol, / Ca pe un trup fierbinte.Pe racoare / Nisipul cald se cununa cu luna, / Si-aluneca in mare.( Racoare )

Ea dă versul așa cum îl simte, fără retușuri, cu senzații directe din care să se nască tablouri de moment, gesturi și stări cu un mesaj limitat: Am sorbit linistea dintr-un vas de lut, / Ca pe-un vin de pret.In aburii / Albi din templul Luminii, / Am vazut un chip slut. / Era fiul cel mic al zeului intelepciunii. / M-a sarutat sfios pe o tampla, / Si-abia atunci am inteles ce se intampla; / Coloane rasucite de fum erau pe margini, / Si-nviorate izvorau pe-altar imagini. / Atunci m-am temut,caci vie, / In linistea mea aparuse iubirea. ( Somn de vara ) Ioana nu încearcă o îngroșare a liniilor, ea își păstrează tonul calm, ce înglobează uneori totuși o tensiune lirică revărsată în [ Gânduri ] și [ Gânduri ]

Prcurgând drumul poeziei Ioana modelează abandonând treptat ținuta rigidă a începutului, ea devine categorică, iar profilul ei e mult mai complex, căutându-și sursele de inspirație exact acolo unde trebuiau căutate, adică în experiențele proprii: Am început să m-apropii de moarte / Întâi ți-am sărutat tâmplele,apoi palma; / Pe urma ți-am picurat miere pe frunte, / Ca să-ți alunge teama. / Zarea de zare mă desparte. / Întâi mi-am spălat mâinile, apoi talpa; / Să pot păși cuminte în moarte, / Ca mersul pe apă. / Îngeri răniți mă așteaptă la poartă. / Cu spadele frânte, în genunchi, / Înveșmântați în straie de soartă, / Cu rugile strânse manunchi. ( Moarte ) Confruntarea cu timpul o înțelege ca o modelare a făpturii sale printr-o sensibilitate deosebita: Aș vrea să alerg printre cuvinte, / Cu torțe de aur în mâini; / Să pot să străbat labirintul mut / Întunecat de-o apă cuminte, / Și-nveselit de culorile mării, / Apoi să m-așez statuie măiastră, / Pe-un vîrf de cuțit / În sufletul tău din fereastră. ( Tinerete )

Apoi Alunec, Aluneca... Tonul poemului este relevant și totul e spus cu o anumită sensibilitate și cu efect asupra cititorului. Destinul autoarei e ancorat în realitățile cotidiene. Versurile spuse parcă în surdină vestesc frământări ale sufletului. Ea trăiește momentul prin care trece, e o stare de cumințenie a gândului: Alunec,Alunecă lacrima ta, / Și palmele tale se-adună-ntr-a mea. Impulsul romantic tineresc și-l exprimă cu multă Tristete: Inchide ochii si numara-mi frunzele, / Sunt arbore-n inima ta, / Inflorite greu mi-s bratele, / Si fructele grele in palma ta. / Cirese amare ti-s buzele moi, / Cu sange fierbinte si greu, / Se-aseaza umbrele noastre-ntre noi / Si-ntuneca sufletul meu. / Cutite de aur in inima mea / Implanta inc-un rasarit, / Ma apropii incet de inima ta; / Iubirea din noi n-a murit.

Ochii săi văd cu ușurință dincolo de aparențe, iar mintea sa are fire atât de fine și sensibile încât recunoaște că : Un perete/ ascunde intotdeauna / alt perete; / O fereastra, / alta fereastra; / Si sufletul meu, / sufletul tau. Voi însera aici comentariul făcut la aceată poezie: ( fara titlu ) in lumea asta traim intre pereti care se ascund intre ei si care formeaza un labirint monstruos de idei contrare ... dar exista si pereti care mai mult dezvaluie decat ascund .

ferestrele sunt facute pentru a privi PRIN ele , prea putin ne gandim la consistenta lor adevarata ; oare lumea care ne-o arata ele este aceeasi cu cea din partea cealalta ? transparenta poate fi de multe ori inselatoare . si cum ne-am putea apropia unii de ceilalti daca nu ne-am putea privi mai intai ? iar in privire ne descoperim amandoi deopotriva.

si cand credem ca am ajuns sa rupem orice bariera si putem simti sufletul celuilat, il atingem si ne bucuram de fragilitatea lui , ne dam seama ca totusi este un altul , ca desi poate ne caracterizam mai mult ca el decat ca mine , el ramane doar o suprafata reflectorizanta , care se ascunde pe ea pentru a ne arata pe noi.

adevarata cautare se face in noi insine si de aici incepem sa reconstruim intreg hatisul lucrurior vizibile sau nevazute ...

un zvon spune ca dragostea ar ajuta mult in aceasta privinta :) [26.Oct.03 05:17]

Conștiința autoarei începe sa infiripe categorii abstracte care să justifice o poezie complexă pusă sub semnul creativității: Am vrut sa-ti fac portretul; / Dar degetele mele,nebune, / intarziau pe tample / in alunecari mute. / melcii urechilor / nu-i stiam;si drumul / spre mintea ta, / mi-era ascuns. / Ti-as fi pictat degetele, / Dar orbita de caldura / preferam sa le ating, / sa le sarut… Nimic

cuminte, dar îndrăzneață este capabilă să dea sensuri și învelișuri noi stilistice, un mister: ingerul meu cuminte / e foarte tacut / si sta langa mine mereu / sprijinit de-o lama de cutit / mai incearca uneori sa zboare în necunoscut; câteva imagini dau deschidere expresiei: Mă întreb uneori / 'Cine ești?' / așa,de dragul conversației, / dar tu, nu-mi raspunzi / niciodata_și caut / și caut răspunsuri / așa,de dragul conversației, dar Degeaba.

Autoarea abordează uneori o tematică abstractă: Eu, in clepsidra / si secundele, / cuvinte rotunde, / cirese cuminti, / se ascund dupa tample / zvacnind fierbinti. / Eu in clepsidra, / secunda la randu-mi, / cuvant patrat, / fara cirese, / incerc sa incap / dupa tamplele tale / zvacnind fierbinti.(Timpul), cu versuri desenate simplu și elocvent, ale căror sugestii sunt pline de grație: Deschise ochii. / Spirala era fiecare drum / Pe care putea porni / Din aceasta / Intersectie. / Porni spre dreapta, / Se rasuci inaintand / Si ajunse la / Lumina. / Raze porneau in spirale / Catre Terra. / Asa ca pleca mai departe. Poezia capătă o dezinvoltură interioară. Autoarea se întoarce mai adesea către sine, către datele vieții sale imediate: Vantul isi impartea aripile / la doi; / Noaptea isi impartea aripile / la doi; / Luna se aduna cu doi / si se aseza intre noi. / Ploaia isi implanta radacinile / in mine / Si inflorea fulgerator catre tine. / Lumina isi impartea ingerii / la doi; / Arhanghelii se imparteau / la doi; / Dumnezeu se aduna cu doi / si se rastignea intre noi. Urmează apoi o etapă a reflecțiilor, a meditației concrete cu iluziile și deziluziile ei, cu intuițiile adânci: Am varsat cupa amintirilor, / Lichidul firav / Se prelinge pe pereti. / Mi-am amintit clipa nasterii / Asa cum ti-o amintesti doar / In clipa mortii. / Mi-am vazut viata / Prelinsa pe varul verzui / Al peretelui. / Ceasul arata aceeasi ora: / Trei fara un sfert. / Din el se preling / Ore tiunghiulare / Purtand in pantece / Un univers mort.( Amintire)

Vă invit să parcurgeți și voi universul poetic al Ioanei Gegiuc doar cu un clik Aici descoperind alte valențe ale versurilor ei.


Poetul posedă un ritm lăuntric și un pathos ce incontestabil îi aparține, însoțit de un sincer orgoliu de a oficia ca poet, oficiere ce nu înseamnă doar gestică exterioară, simplu meșteșug. Pentru el poezia e un act profound natural și poetul scrie dintr-o necesitate firească, fiindcă nu poate face altfel.




Indiferent de comentarii nu pot să nu vă spun că Ioana împlinește astăzi 20 de ani. Ea este studentă la Facultatea de Filosofie din Iași.